2019 – Anul schimbarilor Ordinii Mondiale actuale prin forta cuvantului

Views: 1

Motto: “Este timpul ca umanitatea sa intre in era adulta, sa se maturizeze si sa priveasca cu incredere spre viitor.”

Daca studiem cu atentie Cartile sacre ale Orientului si Occidentului, vom constata ca, Universul este o forta creatoare, in permanenta schimbare si extindere, pulsatiile sale, respiratia sa influenteaza evolutiile la nivelul tuturor planetelor. Deci, Pamantul care are propria evolutie, viata, este in stransa interconectare cu energiile Universului si cu fenomenele ce se petrec in infinitul Celui Prea Inalt.

Forta Cuvantului Marelui Creator s-a materializat in Maretia Creatiei Sale, pe care a daruit-o Pamantenilor, pentru a o folosi cu iubire, respect si cumpatare si nu cu o violenta exploatare a resurselor,pana la epuizare. Dar, Omul, in trufia si lacomia sa, a socotit ca trebuie sa se comporte ca un stapan nemilos al acestei creatii care, a purces la desfigurarea Terrei, scormonind in pantecele sale, pentru a-i smulge toate comorile depozitate de Marele Creator in speranta ca ele vor fi folosite cu grija si intelepciune, pentru a asigura prosperitatea materiala si spirituala a  societatii omenesti.

Se pare insa ca, omenirea, a ajuns la o noua cruce a destinului, la o noua etapa a evolutiei sale, cand Universul ne transmite semnalele unei schimbari esentiale la care trebuie sa reflectam, iar Pamantul ne avertizeaza cu disperare ca, nu mai este dispus sa suporte nesabuinta omului. Tot ceea ce se intampla in jurul nostru ne indica faptul ca, s-au acumulat prea multe energii negative asemuite cu un butoi de pulbere, gata sa arunce in aer intreaga opera a Creatorului. Drept urmare, cred ca civilizatia umana este pusa sa aleaga intre a construi un viitor bazat pe tehnologia cunoasterii atinsa de Inteligenta Artificiala, in beneficiul pacii si armoniei planetare, ori prin folosirea Inteligentei Artificiale in scopul construirii unei civilizatii razboinice, autodistructiva.

Guvernanta in era Inteligentei Artificiale, a fost definita de astrofizicianul, Stephen HAWKINS ca fiind a “capitalistilor care vor produce si manipula I.A., capitalisti de care sa ne temem, pentru ca ei vor robotiza umanitatea si vor umaniza robotii.” Drept urmare, viitorul rasei umane va depinde de atitudinea acestor creatori care, beneficiind de noile informatii accesate din Pomul vietii si cunoasterii, vor da viata unei noi rase, a omului hibrid, care sa fie asemenea Titanilor din era premergatoare Marelui Potop.Astfel, I.A. va schimba din temelii modul de gandire si organizare al societatii omenesti pe fundamente mai mult sau mai putin spirituale, in armonie sau nu, cu legile imuabile ale Universului.

De aceea, numerologi, astrologi, clarvazatori, incearca sa interpreteze semnele din Univers in acest an 2019 aflat sub puterea cifrei Trei, ca fiind senzori de avertizare pentru schimbarea actualei Ordini Mondiale, pe calea revolutiilor, revoltelor populare, conflicteloe etnice si religioase, diseminate la nivel planetar prin intermediul retelelor de socializare create de I.A.

Trebuie sa privim aceste evolutii, ca fiind fenomene necesare in aceasta etapa a umanitatii, amintindu-ne de proorocii care au aratat ca: “ceea ce a fost o sa mai fie si ca nimic nou nu este sub soare”. Ca orice schimbare majora in evolutia societatii omenesti, aceasta presupune o confruntare violenta intre fortele intunericului care lupta pentru mentinerea omenirii captiva trecutului bazat pe manipularea abila a diverselor manifestari ale fricii, si fortele creatoare ale unei lumi noi si a unui pamant nou care, anunta zorile unei civilizatii avand un ecosistem social bazat pe iubire, altruism, compasiune, solidaritate umana si respect fata de Marele Creator si Creatia Sa.

Nu intamplator omului i s-a dat acces la informatii noi din Pomul Cunoasterii, pentru a fi pregatit sa-si asume responsabilitatea construirii civilizatiei viitoare folosind cu intelepciune forta creatoare a cuvantului, asa cum a procedat Cel Prea Inalt, cand a creat lumile vazute si nevazute, cu iubire si pentru iubire.

Aflandu-se la o rascruce, umanitatea este chemata sa inteleaga ca, fiecare etapa a evolutiei sale s-a produs prin revolutii, fie ele de ordin economic, stiintific, social, cultural sau religios, care au reprezentat motorul progresului, dar care au presupus sacrificii umane si materiale, momente de haos si teroare. Deci, sa privim actualele miscari de pe harta geopolitica, geoeconomica si geostrategica a lumii, ca fiind rezultatul firesc al stadiului atins de noile stiinte si tehnologii bazate pe I.A., care va deveni forta motrice a civilizatiei viitoare, care va trece de la faza copilariei la maturizare.

Coincidenta sau nu, anul 2019 este anul care ne reaminteste de evolutiile politice, economice, sociale si spirituale din Europa, premergatoare declansarii Revolutiei Franceze de la 1789, ce a schimbat modul de organizare a societatii omenesti la nivel planetar. In acest an care marcheaza implinirea a 230 ani de la evenimentul istoric evocat, am putea asista la nivel european, la o noua reeditare sub forma revoltei “vestelor galbene” din Franta, model care s-a multiplicat si in alte tari europene, avand motivatii diverse. Declansatorul revoltelor a pornit de la scumpirea carburantului, pentru ca apoi sa se refere la modul de functionare a statului francez si institutiilor europene, considerate ineficiente si indepartate de asteptarile cetateanului european, tot mai saracit, impovarat de taxe si impozite. Deja, cetateanul francez si european, privesc UE ca o entitate straina, care ia decizii izolandu-se intr-un turn de fildes, decuplata de la realitatile europene. Sentimentul ca Europa este condusa de o minoritate “parazita”, bine platita, dar ineficienta, s-a raspandit rapid, dezvoltand curentul eurosceptic si reanviind manifestarile nationalist-extremiste si zenofobe, care in mod inevitabil erodeaza democratia si statul de drept.

Exemplul Brexit este suficient de convingator, iar ascensiunea la putere in guverne si in parlamentele nationale din Franta, Italia, Belgia, Germania, Polonia, Austria, Ungaria, a partidelor extremiste de dreapta sau de stanga, completeaza tabloul unei Europe aflata in cautarea unei noi directii, al carei viitor devine incert si haotic.

Studiind evolutia revoltelor “vestelor galbene” din Franta, nu putem sa nu anticipam ca, in pregatirea alegerilor europarlamentare din luna mai, Europa se va afla sub presiunea miscarilor de strada care vor degenera in confruntari violente cu fortele de ordine, generand efecte ingrijoratoare in planul stabilitatii si coeziunii europene. Interventia presedintelui Macron (11.12.2018) pentru calmarea protestelor promitand unele masuri sociale, nu a facut decat sa amplifice violentele si sa se solicite de catre manifestanti, demisia sa. Chiar masurile sociale anuntate de presedinte au ridicat semne serioase de intrebare in legatura cu finantarea lor, fiind vorba de a se aloca 15 miliarde de euro lunar, incepand cu 1.01.2019. Problemele cu care se confrunta astazi Franta, rezida din fiscalitatea excesiva, centralizarea puterii, lipsa reformelor economice si sociale promise, optuzitatea administratiei si cheltuielile publice exagerate. La toate acestea se adauga si o datorie publica de 2000 miliarde de euro. Reactiile pe retelele franceze de socializare indica, necunoasterea realitatilor de catre presedinte si anunta sinuciderea sa politica. Continuarea protestelor “vestelor galbene”, la care s-au alaturat organizatii socio-profesionale, unele sindicate ale politiei, generali si colonei activi si in rezrva din armata care il acuza pe Emanuel Macron, de “tradare nationala”, si pentru ca a semnat acordul de la Marakech privind migratia, fara consultarea prin referendum, a francezilor. Pe fundalul acestor fenomene care genereaza instabilitate si pericol sa degenereze in haos si razboi civil, se suprapun si nemultumirilor tinerilor francezi amenintati de somaj si saracie si marginalizare sociala, ceea ce ii determina sa se alature protestelor “vestelor galbene”.

La 3.01.2019, Maxime Nicolle si Eric Drouet, reprezentanti de seama si cu influenta la nivelul miscarii “vestelor galbene”, recomanda cetatenilor francezi si europeni, vizionarea documentarului Netflix,”Winter on Fire”, despre revolutia din Ucraina, indemnandu-i sa se inspire in viitoarele lor actiuni de protest atat in Europa, dar si in lume. Cu acest prilej, Maxime Nicolle, anunta ca, tot mai multi oameni se inspira din aceasta “iarna de foc”, pentru a angaja o “iarna galbena”, averizandu-l pe presedintele Macron ca:

“Tot mai multi oameni nu vor sa mai fie pasnici, pentru ca politistii le bat copiii, mamele, bunicii si bunicile, fratii si surorile. Politistii au omorat oameni”.

Drept urmare, “oamenii pregatesc o revolta nationala pentru ca Marseilleza ii indeamna la arme cetateni, formati propriile batalioane inarmate” ,oamenii sunt dispusi sa moara pentru a avea o viata mai buna.”

Problema  migratiei care a aruncat in aer UE si SUA intervine pe fundalul declinului majoritatii albe care va aduce la putere partide extremiste de dreapta si de stanga, alaturi de cele populiste, iar decalajele demografice vor fi factorul major al schimbarilor prin violenta in acest secol, prin incitarea la ura si discriminare rasiala. Pacat ca secolul XX si inceputul secolului XXI, sunt marcate de ura si segregare rasiala, politicienii si conducatorii popoarelor au uitat sau ignora indemnul Sf.Maxim Marturisitorul de a se renunta la ura, cea care ne indeparteaza de Divinitate si de a sadi in inimile oamenilor de pretutindeni sentimentul iubirii si respectului fata de Dumnezeu: “Cel  ce vede in inima sa vreo urma de ura fata de un om oarecare pentru o anumita greseala, este total strain de dragostea lui Dumnezeu care nu sufera catusi de putin, ura fata de om.”

Putem concluziona ca, miscarea “vestelor galbene” din Franta tinde sa se transforme intr-o miscare de protest care va beneficia de suportul larg al populatiei din Europa, ca un semnal dur adresat clasei politice si guvernantilor din intreaga lume care protejeaza marile corporatii in detrimentul cetatenilor proprii, adusi in pragul saraciei si marginalizarii sociale. Peste aceste probleme s-au suprapus si cele referitoare la ingradirea sau indiferenta fata de drepturile si libertatile cetatenilor, care au devenit “un lux” costisitor chiar si pentru tarile cu democratie consolidata si traditie in functionarea statului de drept.

Surprinde recenta rezolutie adoptata de Parlamentul European prin care se conditioneaza accesul la fonduri europene de modul in care functioneaza statul de drept in cadrul UE, fara sa se defineasca in ce consta statul de drept, cine evalueaza si da certificat de buna purtare si care sunt criteriile de evaluare. Se pare ca aceasta miscare strategica are legatura cu modul de distribuire a fondurilor europene, in conditiile Brexitului care a diminuat contributia la bugetul comunitar. Masura este in afara tratatelor si regulamentelor care stau la baza functionarii UE si creeaza parghii nucleului dur pentru a controla si subordona propriilor interese, tarile mai putin dezvoltate din cadrul UE si fortarea lor sa se alinieze deciziilor luate  de Franta si Germania care preconizeaza crearea unei superputeri federale in jurul careia sa graviteze celelalte state europene. Miscarea “vestelor galbene” s-a raspandit rapid sub diverse forme in toata Europa, dar si in Irak, Egipt, Iran, India, Africa de Sud, dar si in Africa, America Latina si Asia, avand motivatii cat mai diverse.

In Romania, legaturile membrilor Rezist cu grupuri violente, cu grupuri paramilitare violente care s-au infiltrat in miscarea “vestelor galbene”, au devenit extrem de stranse atat pentru mobilizarea la proteste in tara, dar si in randul diasporei romanesti  din zonele puternic populate de romani. In ultimele saptamani, actiunile unor cunoscuti membri Rezist s-au radicalizat prin agresarea fizica sau verbala a unor demnitari, iar la 14.01. 2019 actiunile lor au culminat cu aruncarea cu vopsea rosie (simbolizand sangele, in care au infipt cutite) pe treptele Ministerului Justitiei, fiind o amenintare directa la adresa ministrului, fara sa se jeneze de politistii care asigurau paza institutiei. Acest sir de agresiuni, injurii, intimidari la adresa unor demnitari si politicieni aflati la guvernare, ne readuce in atentie modul de operare a grupelor de asalt paramilitare din timpul fascismului si nazismului in Italia, Germania Spania, Ungaria, iar in tara noastra in timpul rebeliunii legionare.

Paradoxal ca, organele de ordine si siguranta publica actioneaza cu timiditate fata de acesti indivizi violenti, le aplica amenzi pe care nu le achita niciodata, in conditiile in care cetateanul obisnuit care este sanctionat administrativ, este urmarit de organele fiscale care le blocheaza conturile si il executa silit.

Ca urmare, la nivelul societatii romanesti mocneste o anumita stare de neancredere in institutiile chemate sa-i asigure linistea si sa-I protejeze avutul de actiunile de jaf si talharie care s-au extins la nivelul tarii, in baza legii initiate de guvernul tehnocrat (2016) de eliberare conditionata a miilor de infractori condamnati pentru violuri, talharii, lovituri cauzatoare de moarte. Tolerarea acestor stari de lucruri duce in mod inevitabil la instabilitate, disolutie a puterii statului si o fragilizare a democratiei, care este si asa erodata de abuzurile de putere ale unor procurori si judecatori care au actionat sub protectia prevederilor protocoalelor secrete incheiate intre SRI, parchete, Inalta Curte de Casatie si Justitie si tribunale. Recenta decizie a Curtii Constitutionale care statueaza ca aceste protocoale au fost ilegale si neconstitutionale, va genera o adevarata revolutie in sistemul judiciar, hotararile luate de instantele de judecata in baza acestor protocoale fiind declarate nule, existand astfel speranta ca nedreptatile si erorile judiciare vor fi reparate, iar cei vinovati vor fi trasi la raspundere. Referindu-se la situatia de haos care a cuprins Franta si intrega Europa, “La Cronique Agora” publica recent un material in care facea trimitere la evenimentele din 1968, sau la cele din timpul Revolutiei Franceze de la 1789, cand “tara a cazut in haos economic si social”, iar masurile luate de guvernul francez la presiunea strazii au esuat,de aceea guvernul pregateste o ultima tentativa, printr-o veritabila arma de distrugere financiara masiva, a carei victima sunt cetatenii si economiile lor.”

In cercurile oculte europene se discuta in legatura cu o eventuala iesire a Frantei din zona euro cauzata de cresterea somajului, deficitul bugetar crescut, cresterea datoriei publice, insecuritate, scaderea puterii de cumparare. Toate acestea se vor face vizibile in lunile urmatoare, cand declinul tarii va fi evident si caderea sa se va accelera, iar pozitia Frantei in lume se va degrada,”

Pentru a iesi din acest impas, presedintele si guvernul francez, incearca sa atraga investiti din China, India, Rusia interesate sa cumpere actiuni la companiile strategice, indeosebi din domeniul cercetarii spatiale, energiei nucleare, IT, infrastructuri critice, in paralel cu solicitarea de sprijin financiar Germaniei, vecin si aliat, care are la randul sau interes pentru realizarea unei aliante nucleare si o integrare mai profunda a cooperarii militare. Negocierile secrete lansate de presedintele Macron au in vedere sa propuna cancelarului german, Angela Merkel (cat mai este in functie), stabilirea unei aliante nucleare sub forma “descurajarii largite, concentrata,” care in situatia unei crize “gravisime” ce ar putea conduce la declansarea unui foc nuclear, presedintele francez sa se consulte mai intai cu cancelarul german, inaintea de a lansa o bomba termonucleara.” Este o garantie de bunavointa care a fost facuta si cancelarului Helmut Khol, de catre presedintele Mitterand la inceputul anului 1990. 

Dar, sa nu uitam ca in 2004 Germania a declansat primele elemente ale crizei economico-financiara ce urma sa zguduie Europa, cand statul german a fost amendat cu 3 mld euro, pentru ca statul german a subventionat si garantat, sub pretextul depasirii deficitului bugetar, credite cu dobanzi mici, ceea ce contravenea regulilor europene. Despre creditele neperformante ale Deutche Bank, am mai scris, ele atingand in 2014 cifre record, de ordinul zecilor de mii de miliarde de euro. Pentru a mai stinge din scandalul provocat  guvernul  german a impus populatiei un regim dur de austeritate si a directionat atentia Europei spre Grecia care practica dubla contabilitate ascunzand datoriile publice, si practicand o colectare a taxelor si impozitelor de la populatie, sub nivelul mediu al zonei euro. Drept urmare, Germania care, prin intermediul bancilor sale a acordat credite neperformante in Grecia, pentru salvarea propriilor banci, a impus Greciei un plan de austeritate menit sa recupereze aceste datorii, de aceea creditele acordate de UE pentru salvarea Greciei de la incapacitate de plata, s-au reantors in Germania. Este posibil ca in urmatoarele luni, bancile germane sa le inghita pe cele din zona euro, cat si pe cele din zona Europei de Est, dupa modelul aplicat Greciei. Cele vizate in prima etapa sunt cele din Italia, Germania lansand o ampla campanie mediatica si nu numai pentru discreditarea guvernului italian pentru depasirea deficitului bugetar. Pentru prima data in istoria UE, bugetul Italiei a fost respins, iar comisarul european pentru finante, Ottiger a amenintat guvernul italian va fi supus unui plan de austeritate, urmand ca accesul la viitoarele fonduri europene sa fie conditionat de respectarea acestor conditionari, reamintind italienilor ca pietele financiare  ii vor “invata cum sa voteze.” In paralel, ziarul “Der Spiegel” l-a calificat pe ministrul italian de interne care se opune ferm planului german de redistribuire a emigrantilor, drept “un clown malefic.” Presiunile exercitate de Germania asupra Italiei ar putea declansa in interiorul zonei euro, noi convulsii si tensiuni, care se adauga la cele existente deja, si care se vor extinde si in zona Europei de Est, dupa decizia luata in Parlamentul European de a conditiona in viitor accesarea de fonduri in functie de respectarea statului de drept.

Pe un alt plan, guvernul italian se afla in conflict deschis si cu Vaticanul declansat de decretul promovat de Matteo Salvini impotriva migratiei, ceea ce a determinat ca Suveranul Pontif sa lanseze un apel la poporul italian pentru a “deschide portile pentru primire migrantilor salvati din Mediterana”, apel care a fost respins de Salvini, care a tinut sa precizeze ca “nu am sa cer iertare pentru nimic. Papa pentru mine este Paul II”.

Ca sa avem o imagine mai completa a situatiei grave prin care trece Europa si declinul sau in plan spiritual, este bine sa reamintim aici si campania declansata de ministrul italian al familiei, (un apropiat al lui Salvini), Lorenzo Fontana, impotriva Papei Francisc I. Lorenzo Fontana este cunoscut ca un opozant al casatoriilor homosexuale si avortului, fiind un sustinator al “Dignitas Humanae”, un tink tank traditionalist situat la 50 km de Roma si care se va transforma in Academia Mondiala pentru Apararea Occidentului Crestin.

Coincidenta sau nu, presedintele de onoare al “Dignitas Humanae” este cardinalul Raymond Burke, ultraconservator american, cunoscut ca duce o lupta deschisa impotriva Papei Francisc I, iar viitoarea Academie se afla sub controlul si finantarea lui Steve Banon, fostul strateg al presedintelui Trump care a organizat in Europa o retea bine structurata de unificare a partidelor si organizatiilor de extrema dreapta, cu misiunea de a castiga cat mai multe locuri de europarlamentar la alegerile din acest an. Despre strategia si actiunile lui Steve Banon in Europa impotriva Bisericii Catolice am scris in detaliu in numarul din luna decembrie al revistei “Sud”. Dar lucrurile nu se opresc aici. Recent, cu ocazia prezentarii de catre premierul roman, Viorica Dancila a prioritatilor aflate pe agenda presedintiei rotative a Romaniei, presedintele ALDE, alaturi de unii europarlamentari liberari din Romania, au criticat guvernul pentru nerespectarea statului de drept. Mai mult, presedintele ALDE, Guy Vehofstadt, a lansat amenintari la adresa guvernului roman, ca va propune activarea art.7 al tratatului de aderare la UE, prin care se va retrage dreptul de vot  si blocarea accesului la fondurile europene, ca in cazul Poloniei si Ungariei.

Aceasta atitudine dura a presedintelui ALDE se explica si prin alianta la care a ajuns cu PPE si interesele economice privind Romania, in spatele acestor pozitii.

Interesant ca, in paralel presedintele ALDE I-a cerut presedintelui ALDE-Romania, Calin Popescu Tariceanu, sa rupa alianta cu PSD, in caz contrar va fi exclus din ALDE si va ramane fara nici un sprijin european. De altfel, pozitia lui Guy Verhfstadt se inscrie in campania partidelor de dreapta din Europa de denigrare si diabolizare a liderului PSD, Liviu Dragnea si a conducerii acestui partid ca fiind exponenti ai coruptiei politice la nivel inalt si de promotori ai atacurilor la adresa libertatii justitiei si a presei libere. Prin aceasta manevra se urmareste ruperea PSD si izolarea sa in sanul familiei socialiste europene si iesirea de la guvernare.

Ma opresc aici cu descrierea cadrului politic, economic si social in care guvernul roman va trebui sa gestioneze dosarele extrem de spinoase ale UE, pe timpul exercitarii mandatului la presedintia UE. Dar, sa vedem ce se intampla peste ocean, unde presedintele Donald Trump, continua sa surprinda prin masurile  luate in plan intern si extern, atat electoratul american, dar si partenerii externi.

Anul 2019 se anunta pentru presedintele american a fi complicat, deja debutand cu propunerea avansata de congresmeni democrati (alesi la jumatate de mandat) care au solicitat demararea procedurilor de destituire, dar si de nemultumirile a peste 800.000 functionari federali care nu si-au primit salariile intrucat bugetul pe anul in curs nu a fost aprobat, presedintele conditionand aceasta de respingerea propunerii sale de a se include in buget, construirea unui gard din otel (de 9 m inaltime) de-a lungul frontierei cu Mexic. Nemultumiri sunt si la nivelul administratiilor federale  si armatei care si-au redus activitatea din cauza blocarii adoptarii bugetului, situatie pe care presedintele tinde sa o prelungeasca in mod  periculos cu consecinte grave in planul functionarii statului. Anuntul din 19.12.2018, facut de presedintele Trump, de retragere a trupelor americane din Siria, Irak si Afganistan, a starnit revolta strategilor militari care apreciaza ca un asemenea demers favorizeaza si consolideaza pozitia Rusiei in Orentul Mijlociu, permite Iranului si Turciei sa se implice mai puternic in conflict, ceea ce vulnerabilizeaza Israelul.

Drept urmare, seful Pentagonului si-a prezentat demisia, iar ministrul de interne a fost demis in contextul continuarii investigatiilor procurorului Muller, privind implicarea serviciilor secrete rusesti in campania prezidentiala din 2016. Dar relatiile SUA-UE, indeosebi cu Franta si Germania, sunt departe de a se imbunatati, din contra s-au degradat si ca urmare a izbucnirii protestelor miscarii “vestelor galbene”, in spatele carora exista suspiciuni ca ar fi fost initiate de retelele CIA care actioneaza sub acoperirea organizatiilor de extrema dreapta infiintate de Steve Banon, in Belgia, Franta, Germania, Polonia, Ungaria. De altfel,la sedinta de guvern din 3.01.2019, presedintele Trump a tinut sa motiveze de ce nu este popular in Europa: “Daca eram popular, asta ar fi insemnat ca nu mi-am facut datoria fata de tara mea. Nu-mi pasa de Europa.  Europa trebuie sa plateasca mai mult la NATO, iar Germania trebuie sa creasca bugetul militar de la 1,2% din PIB in prezent,la 4% pana in 2024”. Fata de miscarea “vestelor galbene”, presedintele american a declarat la 25.11.2018, dupa primele manifestatii care au vandalizat Champs Elysees: “mari violente care nu au luat in calcul raul tratament aplicat de UE comertului cu SUA si nici de problema contributiei europenilor, la marea protectie militara realizata Europei de catre SUA.” Se pare ca presedintele Trump nu uita si nu iarta confruntarile avute cu presedintele Macron la NATO,G-7 si ONU si nici “incapatanarea ” presedintelui francez de a crea propria Politica de Securitate si Aparare a Europei, care va diminua rolul NATO in asigurarea umbrelei de securitate in Europa.

Asa cum am mai amintit si in alte materiale publicate, crezul presedintelui Trump ,transformat in strategia de securitate nationala ca:”razboaiele se castiga prin negocieri” strategie neanteleasa si considerata neproductiva de insisi membri partidului republican. De aceea, in mediile esoterice americane se apreciaza ca “America se afla ca intreaga lume la o cruce a destinului cand trebuie sa alega :isolationism, multilatralism sau unilateralism. Balanta inclina spre unilateralism si se datoreaza neancrederii presedintelui pentru tot ce este conventional, de la negocieri la consens.

De altfel, in cartea sa “The art of deal” (2015), expune cheile succesului in negocieri: destabilizare totala a adversarului, extravaganta propunerilor pentru a-si mari sansele de a castiga in interesul sau.

Realitatea indica pentru presedinte ca va traversa un an cu multe provocari inclusiv de a face fata atacurilor democratilor din Congres , care au inventariat deja masurile unilaterale luate de presedinte, ce se vor transforma in motive pentru destituirea sa. Se au un vedere urmatoarele:

   – retragerea din tratatul de comert cu UE  si China;

   – retragerea din acordul de la Paris privind climatul;

   – retragerea din UNESCO;

   – retragerea din acordul nuclear cu Iranul

   – retragerea si nesustinerea comunicatului final G7 (Canada);

   – punerea sub semnul intrebarii a rolului NATO prin neactivarea prevederilor art 5 al Cartei NATO ,in cazul unei agresiuni militare asupra unui membru al Aliantei;

  – impunerea de tarife vamale marfurilor si serviciilor din China, UE, Iran, Turcia;

  – promovarea unei diplomatii” tranzactionale” cu Corea de Nord, China, Turcia, Rusia;

  – retragerea ajutorului de 200 milioane de $ palestinienilor si exercitarea de presiuni ca acestia sa accepte conditiile impuse de Israel;

  – blocarea bugetului pentru 2019.

Putem fi optimisti ca in 2019, Europa va reusi sa depaseasca cu calm si intelepciune aceasta etapa marcata de ura, violenta si izolare?

Dupa cum am vazut, 2018 a fost anul punerii sub semnul neancrederii si rupturii a aliantelor traditionale, a cresterii inegalitatilor sociale, saraciei, a nerecunoasterii si nerespectarii drepturilor omului, de multiplicare a statelor puternice si autoritare, de dezinteres pentru conservarea ecosistemului planetei si nu in ultimul rand, la amplificarea si multiplicarea mesajelor de ura in lupta politica. Avand in fata aceste probleme reziduale  ale lui 2018, se pune intrebarea fireasca, daca aceste nenorociri se vor adanci sau se vor reconcilia, ori in caz contrar Europa va esua spre populism si extremism?

Care ar putea fi viitorul UE?

Pentru inceput, sa ne reamintim ca, 2019 este anul care marcheaza patru decenii de existenta a Parlamentului European, care coincide si cu alegerile europarlamentare din luna mai, insa atmosfera in care se vor desfasura aceste evenimente se anunta a fi tensionata si confuza.

Fara a face un amalgam intre nemultumirea populara si populism, este necesar  sa intelegem strategia partidelor populiste de azi, care planuiesc sa aplice o serioasa lovitura actualei constructii europene, indeosebi in planul valorilor.

Paradoxal, partidele in cauza propun o altfel de Europa, fara a o defini, in realitate nu propun nimic, ci destramarea acesteia pur si simplu. Pe aceste baze mincinoase s-a ajuns la care au fost  Brexit, initiativa paguboasa atat pentru Marea Britanie, cat si pentru UE.

Pentru a se ajunge la Brexit, s-a manipulat frica britanicilor de migratie, care insa nu generase o criza, ci era in realitate o criza politica legata de acest fenomen. De asemenea, se respingea o Europa considerata prea tehnocrata, cand in realitate statele insele contribuiau la adoptarea textelor legislative, prin reprezentantii lor in Parlamentul European. Dupa momentul de stupefactie generat de anuntul Brexitului, s-a trecut la o ampla campanie mediatica si nu numai, de dramatizare a efectelor Brexitului, agitandu-se amenintarea unui cutremur economic, care se contura deja.

Matteo Salvini, ministrul italian de interne al guvernului populist, a propus “revenirea la Europa de inaintea tratatului de la Maastricht, in numele recuceririi unei suveranitati pierdute”. Reactii asemanatoare s-au auzit si din zona de Est a Europei, in problema migratiei. Astfel,conducatorul PIS (Partidul pentru Dreptate si Justitie din Polonia) a tinut sa atraga atentia tarilor membre UE, care sosesc in Europa. Noi nu am fost puteri coloniale ca: “noi nu am exploatat tarile din care provin refugiatii care sosesc in Europa. Noi nu am folosit mana lor de lucru si nu i-am invitat in Europa. Noi avem dreptul moral sa spunem “nu” migratiei”.

Premierul ungar ,Victor Orban, a propus: “instituirea unei taxe de 25% pentru orice activitate care sustine migratia.”

Atacurile vizau fara indoiala Germania si cancelarul Angela Merkel. De altfel, in iunie 2018, mini-someul organizat la solicitarea cancelarului german privind migratia, a fost boicotat de Polonia, Ungaria, Cehia si Slovacia, dar si din partea AFD (partid de extrema dreapta din Germania) si a FN, condus de Marine le Pen, care au denuntat “vointa cancelarului de a impune o migratie clandestina in toata Europa”. Pentru a face fata cresterii popularitatii partidelor populiste si extremiste, PPE s-a aliat cu ALDE, iar la conducerea Parlamentului European s-a recurs la masura alegerii italianului Antonio Tajani (un apropiat al lui Berlusconi si co-fondator al Fortei Italiei).

Cu toate aceste actiuni vizand blocarea ascensiunii in Europa a populistilor si extremistilor, influenta acestora a devenit periculoasa intrucat li s-au alaturat miscarile euroscepticilor si eurofoboilor, sindicate, organizatii ale societatii civile, militari in rezerva, iar liderul Partidului Libertatii (suveranist), Geert Vilders, a anuntat deja o victorie zdrobitoare a acestui curent, in alegerile europarlamentare. Pe un alt plan, stanga europeana a slabit si ca urmare a Brexit, cand grupul socialistilor si social-democratilor, a pierdut un numar semnificativ de locuri, care cu greu ar putea sa le mai recucereasca la viitoarele alegeri. Analistii politici europeni si institutele de sondare, apreciaza ca,alegerile europarlamentare din 2019, nu vor mai fi ca cele precedente, confruntarea va fi extrem de dura intre PPE +ALDE, partidele social-democrate, miscarile si partidele de ext curema dreapta. Aceste alegeri, vor decide ce fel de Europa avem nevoie, in conditiile in care tinerii europeni nu constientizeaza miza alegerilor si ne asteptam ca de obicei sa nu voteze, dar sa-si exprime nemultumirile pe retelele de socializare si in strada.

In lunile perioada premergatoare alegerilor europarlamentare, Romania, impreuna cu celelalte tari membre UE, are misiunea de a identifica solutii adecvate la complexitatea problemelor cu care se confrunta in prezent Europa, sa armonizeze pozitiile  deja divergente, intelegand ca fiecare dosar supus analizei si dezbaterii are in spate, interese economice si nu numai, ale tarilor din nucleul dur, care va incerca sa puna presiune si sa intimideze guvernul roman, dovedind ca nu are capacitatea sa managerieze presedintia Consiliului UE.

Problemele care trebuiesc solutionate pe durata mandatului la presedintia rotativa a Consiliului UE, se refera la:

– natura Europei pe care ne-o dorim: solidara, sociala, coeziva, sau egoista si fragmentata;

– Politica de Securitate si Aparare si rolul NATO;

– structura bugetului multianual;

– masuri de prezervare a mediului inconjurator;

– reglementarea unitara la nivelulUE a migratiei;

– reducerea birocratiei si aparatului functionaresc, a cheltuielilor de intretinere a unor sedii de institutii europene folosite ocazional, reducerea cheltuielilor publice ale UE;

– tansparenta si reguli unitare in privinta alocarii de fonduri pentru proiecte si prioritizarea acestora;

– integrarea infrastructurii feroviare si rutiera a UE prin finalizarea proiectelor incepute;

– stabilirea unei politici externe unitare, a unei diplomatii active  si nu reactiva, vizionara, cu proiectie pentru urmatorul deceniu;

– viziune clara privind implicarea militara aUE in conflictele din: Siria, Libia, Cornul Africii, Sahel, cat si definirea relatiilor cu: SUA, CHINA, RUSIA,TURCIA;

– liberei circulatii a persoanelor, marfurilor si serviciilor in interiorul UE si in Marea Britanie,dupa Brexit;

– problemele referitoare la dreptul la munca si educatie a europenilor post-Brexit;

– aplicarea unitara si obligatorie a reglementarilor in domeniul cercetarii stiintifice cu aplicatii militare si achizitionarea de armament european, cat si abordare unitara si neconcurentiala a vanzarii de armament pe pietele international;

– strategie comuna in lupta impotriva terorismului, atacurilor informatice si a razboiului cibernetic, combaterea stirilor false lansate in media si in spatial virtual;etc etc.

UE trebuie sa inteleaga ca lumea in care traim cunoaste o mutatie “genetica”, marcata de o guvernanta de tip personal, autocrata, care pune in pericol si dificultate, apararea drepturilor si libertatilor omului si erodeaza fundamentul statului de drept si democratia.

Este elocventa pozitia exprimata de presedintele Trump in aceasta privinta, care in mod cinic arata ca: “azi aceasta notiune a drepturilor si libertatilor omului, nu mai este in preocuparea mea, chiar daca multi copiii mor la frontiera cu Mexic, pentru ca nu este problema mea” Prin retragerea militara a SUA din Siria, conflictele etnice se vor multiplica, iar populatia kurda care a luptat alaturi de SUA impotriva ISIS in Irak si Siria in speranta ca vor fi ajutati sa-si creze propriul stat, se simte acum tradata si lasata la discretia Turciei, care va recurge la masacrarea ei considerata de presedintele Erdogan, teroristi. UE se afla captiva in acest areal de conflict, intre Rusia si Turcia care si-au consolidat pozitiile atat in Siria, dar si in Orientul Mijlociu,  iar Iranul si Arabia Saudita isi vor disputa hegemonia in Yemen, Liban, Afganistan.

Alte probleme care asteapta raspuns de la presedintia Romaniei la Consiliul UE, este modalitatea de taxare unitara a marilor gigantic americani din domeniul IT care opereaza pe teritoriul UE, cat si al bancilor si companiilor care realizeaza profit din operatiuni financiare, fara a fi impozitate in tarile in care desfasoara aceste activitati. La aceasta se adauga si criza zonei euro dupa Brexit si presiunile exercitate asupra Ungariei, Romaniei si Bulgariei de a se integra rapid in acest grup prin adoptarea monedei euro, moment in care economiile acestor state se vor vulnerabiliza, iar gradul de saracie a populatiei se va mari. In primele luni ale acestui an, ar trebui clarificata informatia care circula in mediile ezoterice privind integrarea mai profunda a Frantei si Germaniei prin acordul ce se va semna la Aachen, care sa se transforme in realitate intr-un super-stat federal la care sa adere celelalte state europene. Daca se dovedeste ca aceasta sa fie varianta regandirii noii constructii europene, atunci situatia va genera noi conflicte si tensiuni si va determina si grupul de la Visegrad ori grupul Romania, Bulgaria, Serbia si Grecia, sa-si capete personalitate juridica si sa se integreze intr-o constructie in competitie cu celelalte. In aceasta situatie vom asista la o atomizare in interiorul UE care va fragilize si mai mult pozitia Europei in relatia cu SUA, RUSIA, CHINA, INDIA.tot mai interesate de piata europeana.

In urmatoarele saptamani, ar trebui urmarite cu atentie reactiile “vestelor galbene”, organizatiilor socio-profesionale, mediului de afaceri, societatii civile, la scrisoarea deschisa lansata de presedintele Macron ,la 13.01.2019, privind modul de rezolvarea problemelor interne la cu care se confrunta Franta si nu numai, de la regimul fiscal excesiv, la educatie, sanatate, justitie.

Pentru a demonstra,daca mai era cazul ca, Europa se afla in deriva pe toate planurile, trebuie sa reamintim si de atacul fara precedent la adresa Suveranului Pontif, din interiorul Bisericii Catolice, prin demersul cardinalului Carlo Maria Vigano, care cere demisia Papei, actiune sprijinita si de cardinalul Mc Aarrick, fost nuntiu apostolic la Washington. Pentru a justifica aceasta campanie de denigrare a Papei Francisc I, cardinalul Vigano in scrisoarea sa subliniaza “criza profunda prin care trece biserica la 500 de ani dupa publicarea celor 95 texte ale lui Luther (31.oct.1517), criza existentiala asemanatoare celei din sec.XVI.” In scrisoare se fac referiri si la “dereglementarea moravurilor unei parti a clerului, neantelegerea si indoiala credinciosilor, divortul cu societatea si lumea moderna.” In acest context, se invoca necesitatea unei noi reforme a Bisericii Catolice. Despre criza profunda a Bisericii Catolice, am scris in detaliu in 2011, in lucrarea “Europa cu capul

in stele si trupul insangerat” (ed.Romania in Lume), in care atrageam atentia privind agonia Crestinismului intr-o Europa laicizata si aflata sub amenintarea unui Islam tot mai agresiv. In acea carte vorbeam si despre declinul Occidentului si nevoia de reformare profunda a institutiilor europene, pentru a proiecta spre viitor, o Europa a cetatenilor, sociala si coeziva. Dar, oamenii politici si guvernamentali au apreciat lucrarea ca fiind utopica si eurosceptica. Iata ca, la distanta de aproape un deceniu, liderii europeni sunt nevoiti sa recunoasca impasul in care se afla proiectul european.

Dupa  cum am vazut, contextul in care isi va desfasura activitatea guvernul Romaniei pe timpul presedintiei rotative a Consiliului UE, este tensionat si marcat de atacuri violente de limbaj la adresa unor demnitari europeni, fiecare guvern national si comisari europeni, vor exercita presiuni si intimidari in cadrul negocierilor pe fiecare dosar aflat in dezbatere, in speranta optimizarii propriilor interese. In acest vacarm european, guvernul roman, pe langa problemele generate de exercitarea presedintiei Consiliului UE, trebuie sa pregateasca temeinic ca alegerile europarlamentale din Romania si cele pentru alegerea viitorului presedinte al Romaniei, sa se desfasoare in conditii optime, ceea ce presupune un efort logistic uman si material urias si o mobilizare exemplara a tuturor resurselor, atat la nivel central, dar si teritorial.

Daca nu erau suficiente aceste provocari ce asteapta rezolvari, guvernul si parlamentul roman, trebuie sa ia in calcul si faptul ca, in acest an marcam si Centenarul intrarii trupelor romane in Budapesta pentru a rasturna puterea bolsevica instalata de Bela Kun prin lovitura de stat din 21 martie 1919, care a dus la caderea guvernului Karolyi Mihaly si instaurarea “Republicii Sfaturilor”. Prin aceasta actiune violenta, Bela Kun isi afirma loialitatea in fata Moscovei, aratand ca: “Punem revolutia proletara ungara sub protectia socialismului international si suntem decisi sa o aparam pana la ultimul strop de sange impotriva oricarui atac” Trebuie sa reamintim cititorului ca, dupa scurta perioada de acalmie, atitudinea ambigua a Aliatilor cu privire la situatia dintre Romania si Ungaria, a alimentat starea de tensiune dintre cele doua state si a sporit starea de nesiguranta. Bela Kun a luat initiativa si la 20 iulie 1919, a declansat ofensiva de pe Tisa, iar la numai o saptamana, atacul ungar a fost respins, iar trupele romane a lansat ofensiva in directia capitalei ungare, autoritatiele romane, ignorand recomandarile Aliatilor de a nu inainta pe teritoriul ungar. La trecerea Tisei de catre trupele romane au asistat Regele Ferdinand, Regina Maria si premierul IC Bratianu. Despre acest moment istoric, Regina Maria consemna in jurnalul sau ca:” Militarii romani erau atat de plini de elan, se bucurau ca trec Tisa, sa-i alunge pe bolsevici, ei doreau sa ajunga la Budapesta”, iar premierul Ion I C Bratianul in discursul rostit in fata Consiliului Dirigent de la Sibiu (august 1919), tinea sa sublinieze ca: “In ziua de astazi, soldatul roman pe Tisa n-a asigurat numai granitele Romaniei, dar a sprijinit, ca in vremurile de demult, civilizatia europeana, aparand-o de valurile distrugatoare ale bolsevismului. La Nistru si la Tisa, s-au oprit curentele care amenintau centrul Europei.”

La 4 august 1919, trupele romane au defilat in “tinuta impunatoare” in capitala ungara sub conducerea generalului Gheorghe Mardarascu, care a fost numit comandantul trupelor de ocupatie, care pe parcursul celor patru luni de administrare a orasului, s-a reusit restabilirea ordinei, reorganizarea serviciilor publice, acordand sprijin populatiei civile afectate de razboi, cat si masuri pentru organizarea armatei nationale ungare si reanfiintarea jandarmeriei. In luna noiembrie 1919, armata romana a inceput retragerea din Ungaria, locul ei fiind luat de Misiunea Militara Interaliata si autoritatile ungare. Trebuie reamintit si episodul arborarii opincii caprarului  Bivolaru pe drapelul ungar, poveste confirmata si de catre generalul Marcel Olteanu, care a confirmat acest episod si a tinut sa sublinieze ca, Regele Ferdinand a interzis arborarea Tricolorului pe Palatul Parlamentului ungar, pentru a nu leza mandrIa nationala a localnicilor, de aceea caprarul din Oltenia, a recurs la actiunea respectiva.

Am recurs la memoria istoriei, nu intamplator, ci pentru a sensibiliza opinia publica si autoritatile ca ne putem astepta la manifestari si actiuni provocatoare din partea guvernului ungar, sprijinit in mod tacit de Moscova, pentru a boicota lucrarile presedintiei Consiliului UE si a le deturna punand in discutie actualele frontiere rezultate in urma Tratatului de Pace de la Versailles, pentru ca Ungaria si Rusia, nu uita si nu iarta, blocarea raspandirii bolsevismului in Europa, de catre Romania.

Drept urmare, cred ca a sosit momentul ca Romania sa-si recapete respectul si demnitatea de sine, si sa-si promoveze cu diplomatie si determinare propriile interese si sa nu mai accepte sa fie umilita si “certata” de reprezentantii altor tari membre UE, tinand cont de faptul ca cel putin formal se clameaza ca suntem toti membri cu drepturi depline.

Pentru aceasta este nevoie ca guvernul sa aiba o strategie bine articulata pentru fiecare dosar aflat pe agenda si sa nu se lase intimidat de presiunile, ironiile si cinismul ce vor marca dezbaterile, si sa promoveze cu luciditate, propriile interese, pentru ca vor fi multe tensionate create artificial, pentru a arata incapacitatea actualei guvernari de a gestiona un asemenea eveniment istoric, pentru viitorul Europei.

Sunt convins ca, la incheierea lucrarilor Presedintiei Consiliului UE, Romania isi va recapata locul pe care il merita la nivel european si international, respectul de sine si recunoasterea statutului de partener serios si puternic sustinator al democratiei si statului de drept,i ntr-o noua arhitectura europeana a popoarelor animate de dorinta de colaborare pasnica si bazata pe respectul mutual.

   Gl.bg(r) Gheorghe Dragomir

Presedintele Centrului de Etica si Strategii

 21 ian.2019